Nu am chef azi…

Pentru ca e sesiune si am o gramada de invatat, m’am apucat sa ma uit la filme. Multe. Si nu dau semne ca m’as opri. 😀

In orice caz, am vazut, intr’o ordine aleatorie si fara sens (ca si postul asta):

Fur – A imaginary portrait of Diane Arbus (2004) – Robert Downey Jr, Nicole Kidman. Diane Arbus a fost o fotografa cunoscuta in anii ’50 pentru portretele foarte insightful facute unor personaje…insolite. Iar Downey este unul din personajele astea – cu un machiaj à là Chewbacca.

Charlie Bartlett (2007) – Robert Downey Jr, Anton Yelchin. Teen movie. Adolescentul Charlie Bartlett o face pe psihologul scolii (pills included), iese cu fiica directorului si devine cam prea popular pentru binele lui. Sau pentru cel al directorului – concediat si ajuns sa bea whisky pe marginea piscinei. Dar, all’s well that ends well, iar asta chiar asa se termina. In a charming way, too 😀

Dupa cum vedeti, alea doua de mai sus il au in comun pe RDJ. Pentru care – post Iron Man si un Ally McBeal vazut cu intarziere – I developped a bit of a crush. De asta, caut Richard III (si pentru Ian McKellen, I admit) si Chaplin. Caut si nu gasesc – daca se ofera cineva sa ma salveze, raman eternally grateful 😛 . Tot la capitolul RDJ m’am uitat la emisiunile lui Leno, Conan O’Brian si Jimmy Kimmel la care a fost invitat – and I have to say, the man is hilarious.

War (2008 ) – John Cusack, Joan Cusack, Marissa Tomei, Hillary Duff (???) Bush-Irak-parody. Prea in your face pentru gustul meu, cred ca imi plac parodiile putin mai subtile 😉 Dar e John Cusack, si lui i se iarta cam orice in my book 😛 Si in filmu’ asta, i se iarta ca e un asasin platit de o corporatie americana, trimis sa’l elimine pe Omar Sharif (mda) – un lider incomod din Turaquistan. Altora le’a placut mai mult, si or sa explice despre influentele Dr. Strangelove sau despre cum Cusack nu poate fi decat un nice guy undercover 8) Mie mi’e cam…well..lene 😉

Grace is gone (2007) – John Cusack. Despre asta n’am inca impresii, ca acum dau play. Am vrut doar sa’l adaug la lista 😉

LATER EDIT: Gata si asta. Chiar daca are numai 6-si-ceva pe imdb.com, chiar daca e putin cam…corny, cam melodramatic, mie mi-a placut. Destul de mult chiar. Sotia lui Cusack e plecata in Irak, moare, si el is duce fetele intr’un road trip, pentru ca nu e pregatit si nu stie cum sa le zica adevarul. John 😛 face un rol foarte bun, zic eu, iar filmul e induiosator 🙂

Numb (2007) – Matthew Perry, Kevin Pollack. Matt Perry e un tip cu (mari) probleme psihice. Dar cand are alaturi o tipa misto si intelegatoare, incearca sa revina pe drumul cel bun.

The awful truth (1937) – Cary Grant, Irene Dunn. Ce face neincrederea dintr’o casatorie? Slapstick comedy 😀

Dial M for murder (1954) – Grace Kelly, Ray Milland. Ma tot gandeam de ce imi e atat de familiara intriga, pana cand mi’am dat seama ca am vazut (more than once, too) remake-ul A Perfect Murder. Si – stiu ca nu prea se inscrie in parerea generala, dar imi asum riscul 😉 – mie mi’a placut mai mult remake-ul.

Probabil o sa remarcati ca majoritatea sunt cam filme de duzina. Filme pe care le vezi si le uiti. Thing is, au fost atat de entertaining si de relaxante, incat, desi ma asteptam sa fie destul de proaste, m’am pomenit ca imi plac. Mai ales Numb, Charlie Bartlett si Grace is Gone.

Oricum, sesiunea abia a inceput, asa ca pe nou achizitionatul Salman Rushdie il incep peste doua saptamani. Pana una alta, filmele cursurile ma asteapta 😉 Si, pentru ca tocmai am vorbit de Jhumpa Lahiri, un fragment din The Unaccustomed Earth, de la The Guardian. Pana o sa am si cartea.

~ by ameer on May 25, 2008.